Home / Africa / Zile și nopți în Maroc

Zile și nopți în Maroc

În fiecare an, există în Maroc o lună de grea încercare a dorințelor: luna ramadanului. O lună de abstinență de la mesele obișnuite, de la fumat, de la petreceri și chiar de la băutul apei! În tot acest timp muezinul cheamă credincioșii de cinci ori pe zi, prin megafoanele instalate la moschei, să-și facă rugăciunea, în genunchi, pe un covoraș de paie sau pe o carpetă cu motive islamice, indiferent dacă aceștia se află acasă sau la serviciu. De la apariția zorilor și până la asfințitul soarelui, în zilele ramadamului nimeni nu înghite nimic, nici chiar bolnavii. Organismul uman este cuprins de somnolență în timpul zilei, mulți stau culcați. Trecerea la verticală le dă senzația amețelii.

Drumul până la Sefru este străjuit de interminabile coline, acoperite de cactuși gigantici și cu stânci uriașe de rocă vulcanică. Culoarea roșie a pământului le accentuează și mai mult contururile. Orașul propriu zis este un păienjeniș de străzi mici ce urcă în pante ușoare de terase înflorite, de livezi cu lămâi și cireși. Casele cu oameni veseli și ospitalieri, abia se zăresc din cauza vegetației abundente.În lunile de iarnă Sefrul este inundat de galbenul lămâilor și de lumina blândă a soarelui. Albul zăpezii veșnice de pe vârful Atlașilor mijlocii pare și mai puternic pe fundalul cerului de un albastru aproape ireal. Vara, orășelul este năpădit de roșul aprins al livezilor de cireșe mari și gustoase.


Aici am întâlnit oamenii fără vârstă, cărora nimeni nu le-a certificat nașterea. Apariția lor și numele care l-au primit a urmat ca ceva normal, firesc, natural, stabilite doar de emoția unei bucurii prin graiul părinților. Ei sunt ca ploaia și vântul ce aduc sămânța și rodul pământului și de aceea nu putem spune câți au fost sau câți sunt. Văpaia cireșelor roșii aprinde în iunie torțele carnavalului și tradiția se conservă, iar paginile de legendă sunt nenumărate, la fel ca anii locuitorilor fără vârstă.

Vizitând medina din Sefru, am avut ocazia să asist la un eveniment cu totul inedit, ceremonialul circumciziei. Fiecare băiat și cu deosebire cel din familiile bogate, înainte de a fi supus acestei măsuri de igienă, este suit pe un cal alb și plimbat pe ulicioarele medinei. Sicatele și strigătoarele, care țin în mâini lumânări aprinse, dulciuri și daruri, îi țin tovărășie. După rit, copilul este adus acasă, unde primește șapte costume pe care le va schimba în decurs de o săptămână.

Verdele proaspăt al ierbii, nuanțele de violet și albastru ale florilor de volbură, parfumul lor ne fac să uităm că ne aflăm în plină iarnă, în decembrie. Volubilis, cetatea antică romană, denumită astfel după floarea de volbură ce se întinde pe platoul de la picioarele masivului Zerhoun, a fost ridicată pe ruinele unei așezări ce datează din epoca neolitică.

Mausoleul lui Mohamed al cincilea este străjuit de cavaleri, călare pe cai albi, și de spahii din garda regală, îmbrăcați în fastuoase uniforme de paradă: costume roșii, centuri și jambiere albe din piele, mantii lungi și albe, tarbuși și bocanci negri. În interiorul mausoleului fac de gardă și alți spahii, îmbrăcați în costume albastre, mantii roșii și caftane verzi, de culoarea drapelului marocan.

Nici un obiect, fie el cât de mic, nu-i făcut cu rutina de serie, manopera reprezentându-l sufletește pe fiecare creator. Mâna și ochiul artistului au imaginat desene în relief, au armonizat culorile, cercurile, semicercurile. Nu lipsește pe o brățară nici compozițiile inspirate din Coran, nici simbolul semințelor, nici motivul repetat al frunzelor de brad pe fond galben, verde sau albastru. Pandantivele, agrafele, cerceii au diferite motive, fiecare cu simbolul lui: un hanger, un șarpe, două forme de lună nouă, iar în centru predominant simbolul fecundității. Simbolistica musulmană ia forme nebănuite, specialiștii pot explica ore în șir semnificația mâinii mereu deschise, a triunghiurilor mari, împărțite-n alte triunghiuri ce dispar pe marginile stelei sudului, a semnului coranic.

Gibraltarul: o întâlnire în abisul apelor, un martor de piatră. Ecou al valurilor lovite de stânci, de promontorii, de grote și vestigii care atrage călătorul înmărmurit de imensa și dubla intersecție marină: spre Africa! spre Europa! Giganticul pod de trecere din Europa în Africa, unul dintre locurile preferate ale iubitorilor de soare și de apele înspumate ale mării, Tangerul devenise pentru mine seducător și atractiv ca acel ceva sau cineva pe care dorești să-l cunoști mai bine, simțind cum îmi ascunde cu grijă misterele nedescoperite.


În cartierul Agdal, am văzut primul îmblânzitor de șerpi veninoși. În schimbul câtorva dirhami, îmblânzitorul ne-a dat o rară reprezentație de curaj și dresaj, scoțând din mai multe cutii de lemn șerpi învățați să execute mișcări în ritmul tam-tam-ului. La fluierul său, o grațioasă cobră se înălța agitată, iar la unele mișcări ale mâinii chiar încerca să muște. Reprezentația a luat sfârșit brusc când îmblânzitorul de șerpi a fost obligat să execute manevra de stoarcere a veninului.

Ne-am plimbat prin Marakesh până noaptea târziu. Era iarnă și ne pregăteam să întâmpinăm anul nou cu bucuria ce-ți produce o rodnică și frumoasă călătorie. Era una din acele nopți luminate din sud, neatinsă de zăpezi, în care doar vântul răcoros îți atinge fața. Ne imaginam ce contururi feerice ar lua orașul cu zidurile lui roșii peste care s-ar așterne blana de hermină a zăpezii.

În dimineața clară și însorită, Essaouira ne apare ca un cuib alb, născut din apele spumoase ale oceanului. Intrăm în oraș odată cu un grup de cămile venite din sudul litoralului oceanic, cărăușe ale deșertului saharian. O poartă maură ne îndreaptă privirile spre vechiul port, o peninsulă dreaptă și joasă, fortificată, cu ziduri crenelate și diguri joase, care închid protector acostamentul micilor corăbii de pescari. Essaouira rămâne un port liniștit, unde soarele răsare și apune mereu în apele pururi albastre ale oceanului, unde nostalgia te cheamă la meditație și visare. Figurile aspre de pescadori bărboși și corăbiile vechi, al căror colorit primește în apusul soarelui nuanțe greu de descris, îi măresc pitorescul.

Fragmente din Zile şi nopţi în Maroc, de Constantin Ioan Rădulescu.

4 comments

  1. Nu poate decat sa ne surprinda, sa ne incante si sa ne farmece atata cultura, civilizatie, istorie si traditie.

    Sarbatori Fericite, oriunde le vei petrece.

  2. Aşa e … atâta civilizaţie! Interesant cum cresc – descresc civilizaţiile :).

    Sărbători fericite şi ţie, Adriana!

  3. In urma articolului, am cumparat si eu cartea si abia astept sa o citesc!

  4. N-ai idee ce mult mă bucur. Am descoperit-o la anticariat, singurul loc unde mai circulă acest material scris cu peniţa înmuiată în suflet …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Links:Sac Longchamp Pas CherLongchamp Pas CherLongchamp Pas CherLongchamp Pas CherLongchamp Pas CherSac Longchamp Pas CherSac LongchampLongchamp Pas Cherlouboutin soldeslouboutin soldeslouboutin hommelouboutin soldeslouboutin soldesLouboutin Femmelouboutin hommeLouboutin Hommelouboutin soldesLouboutin pas cherlouboutin soldesLouboutin Femmelouboutin soldes
Scroll To Top